- provitavaleascrezii@gmail.com
- 0753 312 422
„Acasă” – pentru unii înseamnă o cameră caldă, pentru alții o voce care îi strigă pe nume. Pentru noi, cei care am crescut în orfelinate sau am fost lăsați în voia soartei, „acasă” nu a existat. A fost o fereastră spartă, un pat de spital, un colț de cameră unde plângeam fără să ne audă nimeni. Ne-am învățat să tăcem, să nu cerem, să nu visăm.
La Asociația Pro Vita am descoperit că „acasă” nu e un loc, ci o stare. E atunci când cineva îți spune: „Ai mâncat?” E când ai voie să râzi fără frică, să greșești fără pedeapsă, să ceri ajutor și să-l primești. Pentru prima oară, am simțit că suntem văzuți. Că viața noastră contează.
Acest articol nu e despre cifre sau proiecte, ci despre copiii care au redescoperit ce înseamnă iubirea. Despre fetițe care își leagănă păpușile cum n-au fost ele legănate. Despre băieți care se joacă fără să se teamă că vor fi loviți. Și despre toți cei care ne-au fost alături și ne-au arătat că „acasă” poate fi reconstruit, chiar și după ce a fost pierdut.
Un copil abandonat nu plânge mai tare decât ceilalți – învață repede să tacă. Știe că lacrimile nu aduc mângâiere, că nimeni nu-l va lua în brațe noaptea, că niciun „te iubesc” nu vine fără un motiv. În orfelinat, în stradă sau în case unde era tolerat, dar niciodată iubit, copilul învață că trebuie să supraviețuiască, nu să trăiască.
Am văzut copii care mâncau pe ascuns, de teamă că vor fi certați. Copii care nu știau cum să ceară ajutor sau cum să spună că îi doare. Copii care tresăreau la atingeri blânde, pentru că erau obișnuiți doar cu palme. Durerea cea mai adâncă nu era foamea sau frigul, ci faptul că nu erau doriți.
Când nu ai acasă, nu ai identitate. Ești „copilul nimănui”, ești dosar într-un raft, ești o obligație, nu o bucurie. Așa începe viața pentru mulți dintre noi. Dar aici, în Valea Screzii, poveștile au început să se rescrie. Într-un fel miraculos, cu iubire, timp și oameni care cred că nimeni nu e de neiertat, de neîmbrățișat, de neiubit.
„Acasă” nu e o clădire frumoasă sau un mobilier elegant. Pentru un copil care a fost părăsit, „acasă” este primul loc în care e primit cu zâmbetul pe buze. E atunci când cineva îl așteaptă cu masa pusă și îi spune: „Hai, te-am așteptat.”
Înseamnă o pătură caldă, o lumină care rămâne aprinsă dacă visele devin coșmaruri. Înseamnă o mână care îi ține fruntea când are febră și o voce care îl ceartă cu blândețe când greșește – pentru că știe că este iubit.
La Pro Vita, „acasă” înseamnă normalitate. Aici, copiii învață că pot avea prieteni, că pot merge la școală fără să se teamă că vor fi judecați pentru hainele rupte. Își aleg culori preferate, jucării favorite, se supără și se împacă. Învață să fie copii. Și mai ales, învață că merită să fie iubiți.
Rănile copilăriei nu se văd mereu pe piele, dar dor adânc în suflet. Nu poți cere unui copil traumatizat să zâmbească peste noapte. Dar poți fi acolo, în fiecare zi în care încearcă să se reconstruiască. La Pro Vita, credem în puterea pașilor mici și a iubirii constante.
Fiecare copil are un trecut greu, dar și un potențial uriaș. Psihologii noștri îl ascultă, educatorii îl încurajează, voluntarii îi arată că este important. Vindecarea începe atunci când copilul înțelege că nu mai trebuie să se apere. Când poate să plângă fără rușine și să râdă fără frică.
Nu le oferim doar hrană sau un acoperiș. Le oferim rădăcini. Le oferim certitudinea că viața nu s-a terminat la primul abandon. Că din ruine poate renaște încrederea. Și, cu timpul, cei care nu mai vorbeau încep să cânte, iar cei care fugeau încep să rămână.
Poate nu poți construi o casă. Poate nu poți adopta un copil. Dar poți oferi o parte din inima ta. Un gest mic din partea ta poate însemna o schimbare uriașă pentru un copil care a pierdut totul. O donație lunară, un pachet cu haine sau alimente, sau chiar redirecționarea a 3.5% din impozitul pe venit sunt moduri simple prin care poți deveni parte din povestea lor de vindecare.
Dacă reprezinți o companie, poți descărca contractul de sponsorizare și contribui direct la acoperirea cheltuielilor pentru hrană, educație și consiliere. Fiecare leu înseamnă mai mult decât bani – înseamnă speranță, înseamnă viață.
Și dacă nu poți ajuta acum, distribuie acest articol. Spune-le prietenilor despre noi. Pentru că undeva, un copil încă așteaptă să i se spună: „De azi, ai și tu un acasă.”
Pentru unii copii, „acasă” vine prea târziu. Dar atunci când vine, salvează suflete. La Pro Vita, nu oferim lux. Oferim siguranță, blândețe, timp și iubire. Construim case cu mâinile, dar mai ales cu inimile.
Cei mai frumoși copii sunt cei care înfloresc după furtună. Care învață să spună „mulțumesc” cu ochii în lacrimi. Care se agață de oameni buni și nu le mai dau drumul. Dacă citești aceste rânduri, poate e pentru că ești unul dintre acei oameni.
Te rugăm, nu rămâne indiferent. Fii parte din bine. Ajută-ne să le dăm tuturor copiilor abandonați o șansă la copilărie, la liniște, la „acasă”.
📩 Află cum poți dona sau redirecționa 3.5% din impozit
Un copil fără acasă are nevoie de tine. Astăzi.
Formular de contact