Ce înseamnă „acasă” pentru un copil abandonat

Ce traume lasă în suflet lipsa unui „acasă”?

Un copil care nu a avut niciodată un „acasă” trăiește cu o rană invizibilă, dar adâncă. Lipsa unui mediu sigur și stabil îl privează de afecțiune, atașament și încredere în ceilalți. Fiecare zi este o luptă pentru supraviețuire, nu pentru dezvoltare. În loc să își facă temele, învață cum să se apere. În loc să viseze, se pregătește pentru respingere.

Aceste răni devin vizibile mai târziu: anxietate, agresivitate, lipsă de stimă de sine, dificultăți în relații. Un copil fără „acasă” învață să nu aibă așteptări, să nu se atașeze, să nu viseze prea departe. Iar lumea, adesea nepregătită să-i înțeleagă durerea, îi etichetează drept „problematici”, „dificili” sau „pierduți”.

Dar nu sunt pierduți. Sunt doar copii care nu au fost văzuți. Și orice suflet nevăzut strigă în tăcere după o casă, un nume și o îmbrățișare care să-i spună: „Ești în siguranță aici. Aici ești acasă.”

La Pro Vita, construim acasă cu inimă, nu doar cu ziduri

La Pro Vita, „acasă” nu este o clădire. Este o comunitate. Este masa caldă gătită de o mamă voluntară. Este lumina stinsă seara de un educator grijuliu. Este vocea blândă care spune „Te iubesc” înainte de culcare. Aici, copiii învață că pot fi iubiți fără să ofere ceva în schimb. Că nu trebuie să se teamă de respingere sau de mâini ridicate în loc de mângâieri.

Fiecare căsuță din Valea Plopului sau Valea Screzii este mai mult decât un adăpost – este un sanctuar. Aici, copiii descoperă bucuria jocului, liniștea unei povești de seară, confortul unui pat doar al lor. Încet, învață să spună „mama” sau „tata” unor oameni care nu le sunt rude de sânge, dar le devin familie de suflet.

Ne preocupăm nu doar de hrană și haine, ci de vindecarea sufletului. Prin terapie, educație, timp petrecut împreună și, mai ales, prin iubire, încercăm să reconstruim ceea ce nu au avut niciodată: sentimentul de apartenență.

De ce avem nevoie de tine pentru ca un copil să simtă că are „acasă”

Oricât ne-am strădui la Pro Vita, nu putem construi „acasă” singuri. Fiecare copil care ajunge la noi vine cu o poveste grea și cu nevoi care depășesc posibilitățile unei singure asociații. Avem nevoie de oameni care cred în puterea binelui, care aleg să sprijine cu resurse, timp sau pur și simplu cu inimă.

Fiecare masă caldă, fiecare pătuț, fiecare lecție învățată costă. Și totuși, nicio sumă nu poate egala valoarea unui copil care, pentru prima dată, spune „Sunt acasă”. Când un copil râde din nou, visează, construiește un viitor... e pentru că cineva ca tine i-a întins o mână. Iar acel gest rămâne pentru totdeauna.

Societatea nu trebuie doar să tolereze copiii abandonați – ci să-i iubească, să-i includă, să-i sprijine. Doar așa, acești copii devin adulți sănătoși, echilibrați, pregătiți să ofere la rândul lor. Doar așa se rupe lanțul suferinței.

Ajută-ne să le oferim un „acasă” adevărat

Un copil care a suferit, care a dormit în frig, care a mâncat din mila altora, nu visează la jucării scumpe. Visează la o cameră doar a lui. La o cană de ceai cald. La un adult care să-i spună „Ai făcut bine”. La un acasă.

La Pro Vita, luptăm zi de zi pentru a transforma acest vis în realitate. Dar fără sprijinul celor din afară, drumul e greu. Avem nevoie de oameni și companii care nu doar privesc, ci acționează. Orice contribuție contează: un leu, o sponsorizare, o distribuire, o redirecționare a impozitului.

📄 Ești firmă? Completează contractul de sponsorizare și susține o căsuță, un copil, o viață.

🖋️ Ești persoană fizică? Redirecționează 3.5% din impozitul pe venit. Nu te costă nimic, dar pentru un copil înseamnă un acasă.

🌱 Împreună putem construi acasă-uri adevărate, în care copiii să crească cu dragoste, demnitate și speranță. Fii parte din schimbare!